De ce mint copiii?

Paul Ekman, unul dintre cei mai influenti psihologi contemporani si specialist in expresii faciale si emotii, a realizat un studiu despre motivele pentru care copiii mint si de ce este bine ca parintii sa incurajeze sinceritatea. Va recomand cu drag concluziile sale, publicate in cartea De ce mint copiii; Cum pot incuraja parintii sinceritatea?, publicata la Editura Trei, in 2011.

Minciuna este prezentata ca fiind una dintre principalele probleme ale vietii de familie. Cum se pot comporta parintii pentru a cultiva increderea si a-si incuraja copiii sa fie sinceri, fara a fi invazivi si a le permite acestora sa-si pastreze intimitatea si autonomia, sunt intrebari care isi gasesc raspunsurile in interviurile realizate cu mai multi copii si parintii lor.

70% dintre copii au recunoscut ca a ascunde adevarul este o forma de minciuna. Toti – copii sau adulti – prefera sa ascunda adevărul, decat sa spuna ceva care nu este adevarat. Este mai usor si nici nu trebuie sa-ti amintesti ce ai nascocit sau sa aperi cu argumente o replica neadevarata. In plus, ascunderea adevarului nu pare la fel de grava ca si minciuna in sine

Minciuni care ar putea fi acceptabile

Teologii si filosofii au argumentat de-a lungul secolelor ca toate minciunile sunt rele si reprezinta un pacat. Dar au fost multi si cei care au afirmat ca exista imprejurari cand o minciuna poate fi folosita si este justificata. In studiul sau, Profesorul Ekman a cerut copiilor sa estimeze gravitatea diferitelor tipuri de minciuni, pe o scala de la 1 (cea mai grava minciuna) la 11 (tolerabila). Cele mai tolerabile minciuni au fost considerate cele care i-au salvat pe altii de la suferintă si rusine atunci cand se aflau in situatii jenante, precum si cele prin care se proteja intimitatea cuiva de o instruziune. Cele mai grave au fost considerate acele minciuni care au făcut pe altii sa sufere sau care au avut drept unic scop profitul personal. Studiul a ajuns si la concluzia ca, pe masura ce cresc, copiii au o atitudine mai toleranta fata de minciunile altruiste.

Trisarea ca un tip special de minciuna

Studiul arata ca a trisa la scoala este considerat un fapt foarte obisnuit. 22% dintre copii au inceput sa triseze inca din ciclul primar, iar 49% au recunoscut ca au trisat cu privire la indatoririle de elevi. Trei sferturi din liceenii din California au copiat la examene. Atunci cand copiii iau in considerare ideea de a trisa sau nu la un examen, ei de obicei trateaza acest fapt in termeni de a incalca o regula si nu de a minti. In opinia autorului, cel care triseaza ascunde sursa reala de informatii si o prezinta intr-un mod fals, ca aparținandu-i. Insasi negarea faptului de a trisa – daca este intrebat – este considerata o alta minciuna.

Motivatia pentru a minti

Motivul pentru care spun lucruri neadevarate si consecintele acestora (pe cine si cum afecteaza minciuna) sunt de obicei cele mai importante aspecte pentru parinti si se pare ca acestia se simt mai bine atunci cand inteleg de ce mint copiii lor. Cele mai intalnite motive pe care studiul le releva sunt: pentru a evita pedeapsa (principalul motiv), pentru a evita rusinea, pentru a-si proteja colegii si prietenii, pentru a parea mai importanti, pentru a-si proteja propria intimitate sau pentru a testa autoritatea.

Cat de devreme pot minti copiii?

Unii considera ca la varste mici, copiii sunt prea inocenti pentru a minti, altii cred ca ar face-o daca ar putea, numai ca le lipseste aceasta capacitate. Studiul a demonstrat ca si copiii sunt capabili de minciuna, la o varsta mai frageda decat considera adultii. Pe la varsta de patru ani, unii copii pot minti deliberat si chiar o vor face. Unor baieti si fete de trei si patru ani li s-a spus ca cineva urmeaza sa aduca pe masa o jucarie surpriza, in camera in care se afla, iar apoi sa plece. Copiilor li s-a cerut sa-si tina ochii inchisi pana cand persoana care le-a oferit explicatiile va reveni in camera si atunci se vor putea juca împreuna, cu acea jucarie surpriza. In cinci minute experimentatorul a revenit si a intrebat cine a tras cu ochiul cat timp el a lispit. Baietii au fost mai sinceri decat fetele – doua treimi au recunoscut ca au trisat, in timp ce numai 15% dintre fete au spus adevarul. Douazeci si noua dintre cei treizeci si trei de copii au tras cu ochiul.

Cum pot gestiona parintii minciunile copiilor?

Comportamentul parintilor fata de minciuna este foarte important, de aceea parintii sunt incurajati de catre autor sa ia in considerare cat de des si în ce fel ei isi mint copiii. De asemenea este important ca fiecare parinte sa cunoasca aspecte importante referitoare la copil, precum – prietenii si comportamentul acestora, programele TV pe care le prefera, temele, comportamentul la scoala. Este bine ca aceste aspecte sa fie discutate cu copiii, impreuna cu motivele pentru care este necesara discutia.
O alta sfera decisiva in care parintii pot incuraja sinceritatea copiilor este monitorizarea prietenilor. Este un fapt dovedit ca acei copii care obisnuiesc sa minta au prieteni care mint. Cei care triseaza la scoala stau de obicei langa altii care triseaza.

Cel mai important aspect pentru a creste un copil sincer, concluzioneaza autorul, este de a dezvolta o relatie bazata pe incredere. Pentru a castiga increderea copiilor, parintii trebuie sa le dovedeasca regulat copiilor ca au incredere in ei. Ar putea fi de ajutor parintilor sa-si aminteasca faptul ca uneori copiii ii mint din cauza lipsei de incredere, pentru ca nu sunt siguri ca pot fi sinceri fara a fi certati sau pedepsiti. Parintii trebuie sa isi trateze copiii intr-o maniera in care acestia sa simta ca pot spune adevarul. Deoarece parintii pornesc la drum cu increderea neconditionata a copiilor in ei, dar, mai tarziu, atunci cand copiii cresc, parintii trebuie sa le castige increderea.

PS. Gasiti aici, aici si aici trei fise de lucru dedicate acestui subiect, pe care le puteti descarca si lucra acasa impreuna cu copilul dumneavoastra.

Cu drag,
Monica Necula
Social Media Manager